Am renuntat...

... la a ma mai enerva in trafic, pentru ca acesta e orasul (Bucuresti) si acestia sunt oamenii, nu exista decat o singura solutie: sa pleci la 6:30 din casa si sa te intorci la 21:00. Doamne, au trecut 20 de ani de la Revolutie si nu se reuseste ''largirea'' actualei centuri a Bucurestiului.

... la a mai incerca sa schimb modul de gandire al unor apropiati, cineva spunea ca ''munca in echipa inseamna in primul rand sa pierzi timpul explicandu-le celorlalti de ce ai dreptate''.

... la tot ce inseamna mofturi care nu merita efort financiar (ex: achizitionarea unui laptop sau a unui telefon mobil de ultima generatie, etc)

... da m-am resemnat, dar am ajuns sa apreciez foarte mult ce am.

O noua zi... o noua greva...

Stau si ma intreb, daca cei care scot toti oamenii astia in strada (ii chinuiesc prin ploaie si vant) se gandesc la binele lor sau o fac pentru interesele personale? Liderii sindicali de partea cui sunt? Oare cati dintre oamenii care au iesit la demonstratie zilele acestea, au iesit pe strazi in campaniile electorale cu un an inainte?
E clar, Europa trece printr-o perioada grea, critica, dar privind peste ocean, in America, aceasta criza este altfel vazuta... fara greve generale, fara demonstratii, fara promisiuni populiste, etc. Oare care este abordarea corecta?!

Oare cheia succesului (a iesirii din criza) consta tocmai in forta politicului ''de a pune pumnul in gura'' sindicatelor intr-un moment greu de strans cureaua? Pana acum aceasta tatonare intre putere si sindicate, pare o bataie intre doi pusti, in care primul i-a dat de la julit, iar cel de-al doilea tot incearca o ... perversa.
Sa vedem, sa vedem a zis chiorul !