Cresterea populatiei globale si dorinta de pace

Aseara pe postul semi-desfintat iRealitatea, ne povestea un fost presedinte al tarii, cum marea problema globala a devenit cresterea populatiei. Pana aici nimic senzational, insa mi-as permite sa amintesc ca, populatia Romaniei nu este nicidecum in crestere, dar problema alimentatiei ramane.
Eu cred ca preocuparea Romaniei ar trebui sa fie asigurarea alimentatiei intr-o proportie mult mai mare din surse interne si nu importand (prin intermediul marilor supermarketuri). In alta ordine de idei, e de vazut cat a crescut populatia de etnie roma comparativ cu restul (problemele de educatie pe meleagurile dambovitene fiind de notorietate)...

Da, la acest episod istoric nu am fost pe axa Washington-Londra-Paris, ci pe Moscova-Beijing-Berlin.Sunt deja de notorietate aberatiile sustinute de unii analisti politici, cum ca Romaniei ar fi singura inpotriva invadarii Libiei. Gresit! In primul rand Rusia a spus din start ca este impotriva, iar China initial s-a abtinut apoi s-a declarat impotriva, deci ONU s-a impartit in tabere clare...De remarcat este efortul sustinut al Frantei de a ataca Libia, sa fie oare grija umanitara sau ceva datori la Gaddafi din campania electorala ... ???
Libia nu a investit in aparatura militara, detinind doar cateva zeci de avioane vechi si niste tancuri ''obosite''... ori sa incepi sa ataci cu rachete un astfel de stat, e ca si cand ai face olimpiada de limba romana pentru ''care este''. Europa e dependenta de resursele (gaz si petrol) ale Libiei, nu acelasi lucru il poate spune Rusia si China.
Oricum, niciodata nu se minte mai mult decat inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau dupa o partida de pescuit.
''Pacea nu poate veni din dorinta de pace, ci de la suprimarea instinctelor de razboi'' N. Iorga

Tsunami, uraniu si libienii

Inca odata se dovedeste ca interesul dicteaza, pentru ca daca ma gandesc bine, la ora actuala Gadaffi are doi dusmani ONU si rebelii membri ai al-Quaida. Miza nu mai este niciun secret e pretul barilului de petrol, de care depinde aproape orice.
Raman la parerea, ca Romania a gandit bine ramanand de partea Germaniei din motive de politica externa (nerecunoasterea Transnistriei) si ignorand interesele Frantei si Italiei.

Nu pot sa nu fiu uluit de educatia poporului japonez la care se regasesc nu doar pe hartie ci si in realitatea expresii ca: spirit de sacrificiu sau solidaritate. Poporul japonez este unul foarte mandru, mult mai rezervat, iar reprezentantii lui nu au cerut ajutor, insa au apreciat sincer orice mana de ajutor intinsa. Cand vezi astfel de lucruri iti dai seama ca de fapt cultura lor si educatia, nu au aproape nimic in comun cu meleagurile dambovitene.
Oare profesorii lor sunt mai buni ca ai nostri? Oare reformele in educatie din Romania au fost doar 3-4 picaturi de apa pe o caramida arsa?