vineri, 2 decembrie 2011

Patriotismul romanului

Ca orice roman care se respecta, avand o zi libera (1 dec) m-am gandit sa profit si sa ies in oras cu familia, pana aici nimic senzational. Alegerea restaurantului a fost una nefericita deoarece se afla in apropiere de Romexpo, adica unde era imbulzeala maxima.... un post de televiziune anunta 40.000 de spectatori, ca sa vada ce? Niste echipamente de arat pamanturile patriei, adica MIG21 din anii '60 si ceva tancuri obosite cam din aceasi perioada, in rest angajati MAPN, SPP sau Jandarmerie suparati de ultimele taieri salariale.
Asa ca am strans din dinti, m-am asezat la cozile interminabile de masini si am folosit cu grija ambreiajul si treapa intaia de viteza... dar am fost mandru ca sunt bucurestean si mai larg vorbind, roman.
Si nu uitati, fie painea cat de rea, primarul iti da fasolea sa....


P.S. In poza este un tanc ramas in pana in zona podului Grant dupa ce a participat la parada... (sursa: HotNews).

marți, 18 octombrie 2011

De la bula financiara... la bula de imagine

Sunt inca stupefiat. Urmaresc cu uimire cum ii sunt transmise incurajari dl serbanica pe diverse situri de socializare: ''fi puternic'', ''ce ghinion are baiatul asta'', etc. Ceva imi scapa, s-a urcat cumva Loganul peste ML-ul lui serbanica?! Dau refresh pe siturile de news... intre timp moare si cel de-al treilea pasager din Logan. Da, D-zeu a fost bun si nu i-a lasat sa se chinuie in scaune cu rotile pentru tot restul vietii.
Pe iRealitatea apare in apararea soferului de raliu, nimeni altul decat Mihai Leu (participant in curse de raliu) care scoate porumbelul pe gura: ''Huidu era un sofer foarte bun''. Raman bulversat, deci un om care are nenumarate abateri si incalcari de reguli de circulatie este sofer foarte bun?!? Poate pe macadam... Vorba lu Cornel Dinu: ''muncitor domnule Nicolita asta, dar aici nu suntem pe santier...''.
Problema nu cred ca e accidentul in sine, se intampla zilnic si avem mii de victime anual, dar atunci cand esti persoana publica si te dai zmeu, ii iei pe toti in bascalie, o faci pe carmen paunescu ''scroafa cu jeep'', eu cred ca nu-ti mai poti permite sa iesi pe brate din carciuma cu niste bikini rosii in jurul gatului.
Cu ceva timp in urma citeam pe blogul lui huidulica cum  mai multe fetite din lotul de inot condus de campioana Diana Mocanu ii cerea autografe intr-o benzinarie. Azi stau si ma intreb daca acel autograf valoreaza doi lei... a fost doar o imagine in care s-a pompat, dar fara nimic solid la baza, materialul a fost prost.

Sincer nu ma intereseaza daca va face puscarie, in urma lui raman doar niste emisiuni de calitate indoielnica si niste oameni/victime care au singura vina de a fi pe acelasi drum cu acest ... material prost.

sâmbătă, 20 august 2011

Tara noastra aur poarta

O zi de vara intotdeauna te impinge la a lua decizii ciudate sau asa m-i se intampla mie. Pe scurt prin luna iulie am luat decizia de a face un concediu in Ardeal-Maramures. De ce? Foarte simplu, in primul rand nu am mai fost, in al doilea rand am cunostinte (fosti colegi de facultate, vecini de bloc, etc) din zona Maramures, care recunosc, ca  la prima impresie par diferiti de noi (cei din sudul Romaniei). Am vrut sa ma conving de acest aspect.
Calatoria mea incepe intr-o dimineata de duminica pe clasicul traseu Valea Oltului- Sibiu-Alba Iulia-Cluj- Zalau, un drum rezonabil, nici foarte aglomerat, dar nici comparabil cu Budapesta -Viena :). Una peste alta, in jur de ora 16 eram cazat in Zalau, dupa un drum de vreo 9 ore presarat cu diverse opriri, iar kilometrajul arata un plus de 650km.
Nu-ti trebuie mult ca sa-ti dai seama ca pe langa faptul ca preturile sunt mult mai mici, beneficiezi si de respectul oamenilor din zona, la tot pasul aceeasi intrebare ''...cum v-i se pare Zalaul?''.  Un oras linistit, de fapt intreaga zona avea sa-mi demonstreze acest lucru.
Dupa o zi de mers cu masina si de ''luat pulsul'' orasului, am hotarat ca in urmatoarea zi sa facem traseul Zalau-Satu Mare-Sapanta, soseaua nu prezinta ''cratere'' si vine cu surpriza numita Negresti-Oas, o localitate  cu adevarat unica. Peste tot lumea merge la biserica in costum traditional, nu pentru a cersi, ci pentru a asculta slujba preotului.  Sunt oameni care impun respect, lipsesc panglicarii din sudul tarii, smecherii, gibonii cu bani care au impresia ca orice li se cuvine... pe scurt e o altfel de lume. O lume de care m-am indragostit. Ajungem in Sapanta (cimitirul vesel) peste tot indicatoare, sosirea noastra coincide cu terminarea slujbei preotului si implicit iesirea localnicilor din biserica. Aceleasi costume traditionale, aceiasi oameni cu bun simt. Dupa sedinta de fotografi, achizitionarea de diverse suveniruri ne-am intors in Zalau prin Baia Mare, in total vreo 350km...
A treia zi am petrecut-o prin zona Zalau, adica vizitat gradina botanica din Jibou, Gradina Zmeilor, ambele locatii fiind foarte frumos amenajate, de fapt daca ma gandesc mai bine gradina botanica din Bucuresti e o mizerie ordinara fata de ce am vazut acolo.
A patra zi, un drum pana la Cluj (extrem de aglomerat) poze la statuia lui Avram Iancu si vizitat monumentul lui Mihai viteazu de la Guraslau.
A cincea zi, am plecat spre Bucuresti, dar cu o pofta imensa de a reveni pe acele meleaguri unde oamenii au alta educatie, unde nu stai cu frica ca o sa-ti fure rotile de la masina, parca si apa curge altfel...
Am gasit oameni gospodari care ar putea fi exemple, am gasit sate care mi-au aratat ca se poate trai si altfel si care merita vazute.
Am o restanta, o plimbare cu macanita de la Viseul de Sus... anul urmator fac oprire direct in Borsa si tot Maramures vizitez, pe bune, decat sa mananc porumb pe plaja in Mamaia cu 10 ron mai bine o ciorba ardeleneasca la Zalau... .

P.S. Palinca este doar pentru cunoscatori. :)

duminică, 20 martie 2011

Cresterea populatiei globale si dorinta de pace

Aseara pe postul semi-desfintat iRealitatea, ne povestea un fost presedinte al tarii, cum marea problema globala a devenit cresterea populatiei. Pana aici nimic senzational, insa mi-as permite sa amintesc ca, populatia Romaniei nu este nicidecum in crestere, dar problema alimentatiei ramane.
Eu cred ca preocuparea Romaniei ar trebui sa fie asigurarea alimentatiei intr-o proportie mult mai mare din surse interne si nu importand (prin intermediul marilor supermarketuri). In alta ordine de idei, e de vazut cat a crescut populatia de etnie roma comparativ cu restul (problemele de educatie pe meleagurile dambovitene fiind de notorietate)...

Da, la acest episod istoric nu am fost pe axa Washington-Londra-Paris, ci pe Moscova-Beijing-Berlin.Sunt deja de notorietate aberatiile sustinute de unii analisti politici, cum ca Romaniei ar fi singura inpotriva invadarii Libiei. Gresit! In primul rand Rusia a spus din start ca este impotriva, iar China initial s-a abtinut apoi s-a declarat impotriva, deci ONU s-a impartit in tabere clare...De remarcat este efortul sustinut al Frantei de a ataca Libia, sa fie oare grija umanitara sau ceva datori la Gaddafi din campania electorala ... ???
Libia nu a investit in aparatura militara, detinind doar cateva zeci de avioane vechi si niste tancuri ''obosite''... ori sa incepi sa ataci cu rachete un astfel de stat, e ca si cand ai face olimpiada de limba romana pentru ''care este''. Europa e dependenta de resursele (gaz si petrol) ale Libiei, nu acelasi lucru il poate spune Rusia si China.
Oricum, niciodata nu se minte mai mult decat inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau dupa o partida de pescuit.
''Pacea nu poate veni din dorinta de pace, ci de la suprimarea instinctelor de razboi'' N. Iorga

sâmbătă, 19 martie 2011

Tsunami, uraniu si libienii

Inca odata se dovedeste ca interesul dicteaza, pentru ca daca ma gandesc bine, la ora actuala Gadaffi are doi dusmani ONU si rebelii membri ai al-Quaida. Miza nu mai este niciun secret e pretul barilului de petrol, de care depinde aproape orice.
Raman la parerea, ca Romania a gandit bine ramanand de partea Germaniei din motive de politica externa (nerecunoasterea Transnistriei) si ignorand interesele Frantei si Italiei.

Nu pot sa nu fiu uluit de educatia poporului japonez la care se regasesc nu doar pe hartie ci si in realitatea expresii ca: spirit de sacrificiu sau solidaritate. Poporul japonez este unul foarte mandru, mult mai rezervat, iar reprezentantii lui nu au cerut ajutor, insa au apreciat sincer orice mana de ajutor intinsa. Cand vezi astfel de lucruri iti dai seama ca de fapt cultura lor si educatia, nu au aproape nimic in comun cu meleagurile dambovitene.
Oare profesorii lor sunt mai buni ca ai nostri? Oare reformele in educatie din Romania au fost doar 3-4 picaturi de apa pe o caramida arsa?