Sigurul lucru de o claritate impecabilă si un bun simț ontologic absolut rămâne judecata simplă și corectă a celor 3 săteni - Giurgiu, Trif și Argentin - care au ajuns primii la locul accidentului, salvând astfel supraviețuitorii: "Păi aflasem că avionul a căzut într-o zonă CU ZĂPADĂ MARE și asta nu putea fi decât acolo unde ne-am dus și i-am și găsit, pentru că la noi aici, aia e cea mai înaltă culme, că în rest zăpada s-a cam dus".
Aceasta intamplare imi aduce aminte de o poveste a bunicul de intamplarile anilor '65. Atunci cand colectivizarea era la mare moda si se incercau noi metode de insamantare a pamantului primavara timpuriu. Un distins inginer agronom a intrebat cum se decid ca e momentul de insamantare a pamantului, explicand in acelasi timp metode stiintifice (termometre, balante de precizie, etc). Un taran a avut insa o replica geniala: noi ne asezam cu fundul pe pamant, iar daca timp de 10-15 minute cat stam de vorba, nu stranuta nimeni, atunci pamantul e pregatit de insamantare. Ce faceti voi acum cu capul, noi faceam cu fundu' .... :)
