miercuri, 27 octombrie 2010

O noua zi... o noua greva...

Stau si ma intreb, daca cei care scot toti oamenii astia in strada (ii chinuiesc prin ploaie si vant) se gandesc la binele lor sau o fac pentru interesele personale? Liderii sindicali de partea cui sunt? Oare cati dintre oamenii care au iesit la demonstratie zilele acestea, au iesit pe strazi in campaniile electorale cu un an inainte?
E clar, Europa trece printr-o perioada grea, critica, dar privind peste ocean, in America, aceasta criza este altfel vazuta... fara greve generale, fara demonstratii, fara promisiuni populiste, etc. Oare care este abordarea corecta?!

Oare cheia succesului (a iesirii din criza) consta tocmai in forta politicului ''de a pune pumnul in gura'' sindicatelor intr-un moment greu de strans cureaua? Pana acum aceasta tatonare intre putere si sindicate, pare o bataie intre doi pusti, in care primul i-a dat de la julit, iar cel de-al doilea tot incearca o ... perversa.
Sa vedem, sa vedem a zis chiorul !

2 comentarii:

  1. Pai in primul rand felicitari pentru blog.
    Pe urma numarul de manifestanti a fost unul chiar prapadit. In Franta, tara cu populatie de 3 ori mai mare, in ultimele saptamani au iesit constant peste un milion de oameni la demonstratii in fiecare zi. Daca pastram raportul trebuiau sa iasa proportional 350.000 de manifestanti si la noi. Insa nu au fost decat cateva zeci de mii, din care o gramada platiti sau membrii de partid. Deci miting jenant. Iar interesul este unul strict de campanie electorala in afara campaniei. Pe nimeni nu intereseaza de ceva real.

    Iti aduc aminte de aici: http://monkey-100.blogspot.com/2010/10/de-ce-europa-ar-putea-fi-salvata.html opinia mea cu marea sansa a Europei de a trece prin criza cu pagube minime.

    RăspundețiȘtergere
  2. In primul rand multumesc.
    In al doilea rand, eu nu cred ca numarul era foarte important, ci calitatea... din ce am vazut la tv multi dintre cei care manifestau vroiau doar sa faca atmosfera. Deci pe scurt, nici miting romanul nu mai stie sa faca. :)
    Intr-o perioada in care toata lumea 'tine de cash' imi e greu sa cred ca oricine ar ajunge la putere ar putea: marii salariile, relaxa fiscalitatea, etc doar daca nu duce o politica voit distructiva.
    Am spus-o si o repet, la intrebarea: de ce sa nu incercam si alta varianta? eu raspund cu: nu renunt la Ford pentru Dacia (fie ea si cu facelift).

    RăspundețiȘtergere